Infidelitatea în cuplu, este una dintre cele mai dureroase experiențe pe care le poate trăi o persoană angajată într-o relație de lungă durată și constituie unul din prinicipalele motive pentru care cuplurile apelează la terapia de cuplu.

În acest articol, îmi propun să topografiez procesul de recuperare prin care pot trece două persoane îndurerate, afectate de infidelitatea în cuplu, pe baza experienței concrete cu aceste cupluri și din literatura de specialitate pe acest subiect.

În primul rând e important să conturăm realitatea acestui fenomen, să știm exact la ce ne referim când spunem ”infidelitate”. Practic ne referim la implicarea sexuală și/sau emoțională a unui partener într-o altă relație cu altcineva, implicare ce încalcă angajamentul cuplului la o relație exclusivă. De obicei, diferențiem infidelitatea în cuplu prin trei elemente distincte:

• o relație cu o terță persoană
• trădare sexuală
• lipsă de onestitate.

Cum diferă o prietenie platonică de infidelitatea în cuplu? Cel mai simplu mod de a răspunde ar fi ca persoana implicată să reflecteze la întrebarea: partenerul meu, dacă ar fi de față sau ar vedea o înregistrare a conversației noastre ar fi confortabil cu ceea ce ar auzi/vedea?

În acest sens ca și prevenție, ar fi important ca membrii unui cuplu să exploreze împreună ce consideră fiecare privat și ce consideră secret în spațiul relației lor. De pildă, poate, trăirile, gândurile, fanteziile care țin de viața interioară a fiecăruia și nu afectează integritatea relației de cuplu, pot constitui zona ”privată”. Dar comportamentele (cheltuieli mari, călătorii misterioase, sentimente intense față de altcineva) care sunt ascunse și dacă ar fi revelate ar determina partenerul să ia o decizie diferită cu privire la relație, pot constiui zona ”secretelor”.

În orice caz, așa cum spune și Sue Johnson, infidelitatea este a treia cea mai complexă provocare în terapia de cuplu, după lipsa iubirii (care ar fi pe primul loc) și după adicție.

E complexă, pentru că dincolo de simțul comun care sanctifică persoana trădată și condamnă persoana trădătoare, infidelitatea pică într-un context mai larg al forțelor de atracție și respingere dintre cei doi.

Ca terapeuți de cuplu ne angajăm în a ghida cuplul afectat de experiența infidelității, de a gestiona în primul rând momentul de criză. Nu toate cuplurile reușesc să repare ravagiile experienței trădării. Și nici nu e un scop implicit. Uneori, ultima variantă rămâne despărțirea. Dar, odată ce cei doi apar în cabinet, e important să abordăm cu non-judecată câteva principii de bază:

Procesul de recuperare pentru infidelitatea în cuplu

1. Abordarea cu tact a ambivalenței cuplului.

E important să ținem cont atât de traumă cât și de faptul că infidelitatea nu a apărut într-un vacuum, ci într-un context, de cele mai multe ori inundat de probleme deja existente în relația de cuplu.

Studiile (vezi articolul  lui Douglas Weiss Ph.D. and Jamie Stabel despre efectul traumatic al infidelității) arată că 70% din partenerii trădați prezintă simptomatologia PTSD (Stres post-traumatic), gânduri intruzive cu imagini și scenarii despre contextul trădării, neliniște, agitație, slăbesc foarte mult, insomnii, scenarii negative persistente.

2. A ține cont atât de durere cât și de posibilitate

Există o mare probabilitate ca cei doi să se despartă după această experiență și să nu poată duce durerea.

Și totuși există șansa transformării relației de cuplu, dacă se respectă câteva condiții, dintre care cea mai importantă este ca partenerul care a trădat să arate o inimă deschisă, capacitate de auto-reglare, calm, răbdare și căință sinceră pentru comportamentul său. (Sue Johnson).

3. A aborda experiența infidelității ca pe un punct de cotitură în relație

Practic, e ca și când pământul solid de sub picioare se clatină, relația de până acum nu mai poate continua, ea se cere încheiată. Dacă criza se depășește, cuplul se reechilibrează, se poate aborda ulterior conștient decizia de a rămâne împreună sau de a încheia definitiv relația. Și dacă da, va mai rămâne un proces de parcurs, și anume restaurarea încrederii.

4. A nu ști următorii pași nu e o slăbiciune în sine

Îmi vine în minte un cuplu care, de fiecare dată cand veneau, la ședință, ea, persoana trădată, avea un răspuns diferit legat de întreabare retorică ”dacă va rămâne sau nu în relație”. Dar faptul că apărea de fiecare dată, chiar cu această confuzie teribilă, oscilând între amorțeală, furie, frică și dorință de răzbunare, dovedea de fiecare dată curaj și abilitatea de a persista în ciuda incertitudinii. Iar el, la fel, oscila între regret, rușine, irascibilitate, vinovăție, dar de fiecare dată căința pentru ce făcuse era acolo.

5. Starea de tranziție e doar o tranziție

Cei doi se plimbă între toate aceste trăiri aproape greu de îndurat, paradoxale, intense: slăbesc foarte mult, se apucă de fumat, de sport intens, fac sex compulsiv în ciuda resentimentelor. Cu toate astea, așa cum prea bine spune terapeuta Alexandra Solomon, ca recuperarea să aibă succes, cuplul trebuie să ajungă treptat să admită că e necesar să facă echipă pentru a gestiona avalanșa stimulilor ce amplifică stresul posttraumatic. Orice călătorie, bon suspect la hotel, schimbare de parolă, reprezintă stimuli declanșatori pentru ”banuielile” persoanei trădate ai cărui comportament poate semăna cu cel al unei persoane înnebunite.

Așadar, persoana trădată trăiește insomnia, confuzia despre ce e și ce nu e real, de fiecare dată cand un eveniment similar poae activa din nou scenariul temut al trădării. Dar gestionarea acestor activări e o sarcină comună cuplului. Partenerul care a trădat, va fi nevoie sa fie proactiv, să sharuiască locația, să trimită fotografii din locurile unde călătorește, să anunțe când schimbă parola etc.

Toate aceste fac parte din procesul restaurării încrederii care s-a pierdut.

Ca terapeuți de cuplu avem sarcina să creăm spațiu atât pentru persoana amorțită care, poate, nu mai poate tolera atâta suspiciune, monitorizare, distanțare, acuzare, cât și pentru persoana frenetică, îndurerată, pusă pe amenințări că spune la toată lumea, că pedepsește, că vrea să simtă și celălalt cum e durerea.

Infidelitatea în cuplu: Cum arată,  de obicei,  peisajul interior al persoanei trădate?

Se poate simți ca și un deșert nesfârșit, în care nimic nu pare să anunțe vreo alinare. Ca o pârjolire continuă. Puterea ți s-a luat. Tu n-ai autorizat. Nu ai fost consultat. Când partenerul a ales să aibă o aventură, tu ai dispărut din peisajul lui interior. Nu mai erai acolo pentru el. Și neconsultându-te, te-a dezîmputernicit prin alegerea lui.

În această perioadă, corpul tău încearcă să facă ce poate să îndure durerea: îngheață, amorțește, nu acceptă somnul, alege hipervigilența, refuză mâncarea. Dar meriți ca în acest capitol al vieții tale să îți recapeți treptat, puterea de a alege din locul de șofer al vieții tale.

„Trauma nu este o amintire despre trecut. Trecutul s-a încheiat, dar trauma rămâne în tine și te face să simți și să te comporți ca și cum totul s-ar petrece încă. Tulburarea de stres posttraumatic nu este, de fapt, «post». Continui să te comporți ca și cum ai fi încă prins acolo.” Bessel van der Kolk

Este esențial să te reconectezi cu demnitatea și cunoașterea interioară că vei putea alege înțelept, următorii pași.

Ai dreptul să spui lumii povestea ta. Ai dreptul să aplici pentru divorț.

Dar meriți să faci alegeri conștiente. E important să încetinești ritmul. Pentru că aceste alegeri, luate prea rapid, pot fi luate din partea traumatizată.

E important, deci să încetinești ritmul, să îți permiți să iei pauze, să călătorești, să ieși cu prietenii.

Meriți să ajungi să îți recapeți puterea înapoi și din centrul acestei puteri să poți face alegerea potrivită pentru tine. Fie să pleci, fie să rămai.

Infidelitatea în cuplu: Cum arată, de obicei, peisajul interior al persoanei care a trădat?

Se poate simți ca și când ai trăit o vrajă, că nu era nimic mai frumos, intens pe lume, că te simțeai din nou viu, admirat. Accesaseși o poartă secretă, interzisă spre un tărmâm magic, lipsit de griji, departe de cotidian. Voi doi împotriva întregii lumi.

Ruperea acestei vrăji poate fi ca și marea provocarea a sevrajului după un drog intens.

Apoi pot apărea zorii reconcilierii interioare: ”Nu m-aș fi crezut în stare de așa ceva!” ” Cum am putut?” ”Cine sunt, eu de fapt?„

Esther Perel amintea de motivația de a deveni o altă versiune a noastră prin căutarea unei aventuri.

„Uneori, când căutăm privirea altcuiva, nu ne îndepărtăm de partener, ci de persoana care am devenit. Nu căutăm neapărat o altă iubire, cât o altă versiune a noastră.”

Uitându-te la partenerul rănit, la impactul dureros al aventurii tale, te confrunți cu o disonanță cognitivă. Nu poți fi același om empatic care înțelege durerea persoanei de lângă tine și în același timp tu să fii sursa ei. Și-atunci mintea ta creează o poveste idealizată a aventurii: ” e un om fenomenal, irezistibil, magnetic. Nu am mai simțit niciodată așa ceva!”

Încerci să faci sens, să-ți justifici ție această abatere, amintindu-ți neglijența, însingurarea, răceala, partea dureroasă a relației. Sau poate că această aventură poate fi ecoul unei dureri din trecutul îndepărtat.

Poate a fost o perioadă în copilăria ta când te-ai simțit lipsit de putere și nu ai putut curma sursa suferinței tale, iar acum ai putut, în sfârșit, să faci ceva doar pentru tine.  Poate ai putea povesti despre această secvență din trecutul tău cu terapeutul tău.

Pe de altă parte într-o relație de lungă durată, pot aparea atâtea moduri noi de a dezamăgi. Poate ai simțit că ai dezamagit atât de mult că ai simțit nevoia să te uiți în ochii altcuiva care te admiră și pe care nu l-ai dezamăgit.

Și-atunci ai putea să spui partenerului tău: ” Am nevoie de o relație în care să mă poți și admira, nu doar critica. Am obosit să te dezamăgesc. Și am nevoie și eu să mă pot accepta. Nu pot aștepta la infinit o sursă externă de acceptare a propriei mele persoane”

A face sens împreună în ceea ce s-a întâmplat după infidelitatea în cuplu

După ce cuplul se stabiliează treptat, primesc primul-ajutor emoțional, sunt validați fiecare în parte, realitatea comună se creează treptat în sincopa de adevăr, cei doi au nevoie să proceseze sensul profund al infidelitații.

În această etapă poate deveni posibilă explorarea contribuției fiecăruia la dinamica relației de dinaintea infidelității. Aceasta nu înseamnă distribuirea responsabilității pentru alegerea infidelității: responsabilitatea pentru această alegere îi aparține partenerului care a făcut-o.”

Explorarea contribuției fiecăruia la dinamica relației de dinaintea infidelității nu înseamnă împărțirea responsabilității pentru alegerea infidelității. Responsabilitatea pentru această alegere îi aparține persoanei care a făcut-o.

Înțelegerea contextului relațional nu are rolul de a justifica trădarea, ci de a-i ajuta pe cei doi să înțeleagă mai profund relația în care aceasta s-a produs.

• Unde erau fisurile în relația noastră?
• Care a fost contextul mai larg în care a apărut aventura?
• De ce în acest moment am fost mai vulnerabili?
• Cum am ajuns să ne pierdem unul pe celălalt?

Dacă cuplul alege să rămână împreună, este pentru că amândoi depun un efort colosal de recuperare. Partenerul trădat, de auto-reglare, auto-îngrijire pentru că sistemul său nervos este coplești și bruiat de potențiale pericole ale repetării episodului infidelității iar partenerul care a trădat, are nevoie să iasă din rușine, să pășească treptat către vină, asumare, răbdare, calm, proactivitate și un nou angajament.

Și, dacă încrederea se renaște, poate apărea o versiune nouă a relației cu un dans alternativ în care cei doi apreciază mai mult viața, oamenii, iubirea și mai ales, dansează mai armonios cu necunoscutul.

Terapia de cuplu după infidelitatea în cuplu

Infidelitatea nu conduce inevitabil nici la despărțire, nici la reconciliere. Pentru unele cupluri, terapia devine spațiul în care pot încetini suficient criza pentru a înțelege ce s-a întâmplat, ce poate fi reparat și ce aleg să facă mai departe.

În terapia de cuplu după infidelitate, scopul nu este păstrarea relației cu orice preț. Este crearea unui spațiu în care durerea, responsabilitatea, ambivalența și posibilitatea reconstruirii încrederii să poată fi explorate în siguranță.