În acest articol vei descoperi:
- de ce este atât de greu să ne cerem iertare;
- care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le facem atunci când spunem „îmi pare rău”;
- elemente care pot transforma o cerere de iertare într-un gest autentic de reparare a relației.
”Cum să îți ceri iertare cu demnitate?” este una dintre cele mai dificile provocări într-o relație apropiată. O relație se aprofundează pe măsură ce reușim să reparăm momentele dificile. Rănile sufletești cer timp de vindecare și mai cer căință reală din partea celui care ne-a rănit. Ne e mai ușor să empatizăm cu cel ce a fost rănit(ă) și să oferim sfaturi. Pare mai uman să facem echipă cu cel(cea) căruia/căreia i s-a greșit, căci e etic, nu? să fii de partea ”celor buni și nevinovați” decât de partea ”celor răi și inculpați”.
Însă o relație umană are nevoie, adesea, mai ales în momentele de cumpănă și ”greșeală” de renunțarea la gândirea de tip ”alb-negru”, ”bun-rău” ”vinovat-nevinovat”, ”demonic-îngeresc”. Astfel că devine foarte imporant să empatizăm sau chiar să ne reamintim cum e să fii în pielea ”inculpatului”, a celui/celei care a rănit o persoană dragă.
Cum putem să ne apropiem din nou de persoana dragă, fie că e partener, fiu, fiică, prieten, coleg și să ne cerem, cu adevărat iertare?
În primul rând e nevoie de o atitudine de empatie, curiozitate și disponibilitate de sprijin față de persoana pe care am rănit-o. Fără explicații despre circumstanțe atenuante, fără ”dar, n-am vrut-uri”, fără adăugiri de intenții.
E nevoie de o inimă deschisă către durerea celuilalt și o privire fermă spre responsabilitatea faptelor proprii. Așadar, navigăm ușor procesul de cerere de iertare prin următoarele elemente concrete:
Cum să îți ceri iertare cu demnitate?
1. Asumarea responsabilității
Piatra de temelie când vrei să-ți ceri iertare
Este esențial să numești cu onestitate acțiunea pe care ai făcut-o, chiar dacă nepremeditat și să o numești simplu, ca pe o realitate ce nu mai poate fi schimbată.
Dar poate fi un prilej de reparare și umanizare a relației. ”Am plecat fără să te anunț”, ” Am uitat să te sun” , ” Am lăsat pe tine toată munca”, ” Te-am abandonat la greu”, ” Te-am copleșit cu poverile mele”, ” Te-am vorbit de rău”, ” Te-am înșelat”, ” Te-am mințit”.
Cu cât fraza e mai simplă, curată, necontaminată de intenții, explicații, cu atât curajul asumării se înalță între tine și persoana rănită. Crește șansa demnității de a sta în picioare demn cu imperfecțiunea de a fi om care greșește și rănește ceea ce iubește.
Nu e ușor. Absolut deloc. Există riscul pierderii relației. Însă există și speranța reparării prin onestitate și empatie.
2. Conștientizarea impactului atunci când îți ceri iertare
Un al doilea pas esențial este să spui cu toată iubirea și paradoxul ei de a fi rănit, ” Văd că suferi. Văd că ceea ce am făcut te-a rănit”. Sufletul are nevoie de cuvinte simple să poată fi atins. Nu e nevoie de fraze întortocheate și alambicate. E nevoie de adevăr în cuvinte simple și o inimă mare care poate cuprinde mai multe adevăruri în același timp: adevărul meu că am fost îndreptățit(ă) în felul meu să fi acționat așa și adevărul tău, că te doare că eu am acționat așa.
3. Însoțește durerea celui rănit
Să înveți cum să îți ceri iertare atunci când ai greșit nu este deloc ușor. E nevoie să ceri vinovăției și rușinii să facă un pas în spate și să îți împrumuți sistemul nervos pentru o clipă, persoanei dragi, rănite.
Poate că inima celui/celei rănite se deschide, sau poate, nu. Dacă ceva totuși s-a mișcat prin pașii de mai sus, fii curios/curioasă să însoțești durerea și s-o înțelegi ”Cum e pentru tine acum? Cum se simte? Ce te-ar ajuta să te liniștești? Cum pot să-ți fiu de folos în perioada aceasta?”
4. Evită scuzele false de tipul ” Îmi pare rău dacă te-am rănit”
E copleșitor să fim răniți de către cei pe care îi iubim și viceversa, să îi rănim pe cei pe care-i iubim, dar poate că mai copleșitor de atât e să ne prefacem că înțelegem impactul asupra celui rănit și totuși să nu-l înțelegem.
Dacă relația era o relație reală înainte, e absolut firesc să-mi pot imagina că acțiunea mea a avut un impact asupra ta. Sigur că povestea pe care ne-o spunem, creează starea pe care ne-o creăm.
Însă, înainte de a desluși povestea pe care și-o spune celălalt despre impactul acțiunii mele asupra lui/ei, văd că suferă și aceasta necesită o atitudine de empatie. Nu spun : ”ești tu prea sensibil/a”. Iau act și îmi asum că ”te-am rănit” nu ”dacă te-am rănit”. Acest ”dacă te-am rănit” conține în el o mică perfidie de tipul ” mă prefac că nu văd că suferi” sau ” ai putea să nu suferi dacă n-ai fi așa sensibil(a)
5. Evită cuvântul ”DAR”
Nu uita! accentul, aici este pe impactul acțiunii mele asupra celuilalt, nu pe intenția mea, sau pe circumstanțele atenuante de tipul …”DAR nu am vrut să te fac să suferi…”
6. Evită învinovățirea
Mulți oameni se întreabă cum să își ceară iertare fără să pară defensivi. Adesea, o pseudo-empatie e mai agravantă decât lipsa ei. Evită cu orice preț defensivitatea în acest proces de cerere de iertare. De pildă, poate există tentația să spui ” Am făcut asta pentru că și tu ai făcut asta”
7. Oferă o perspectivă de reparare
Dacă simți că cealaltă persoană iese treptat din perspectiva inițială strâmtă că tu ești călăul și apar semne prin care își vede propria contribuție la situația dată, atunci poate e momentul să oferi o variantă de reconciliere sub forma unui moment tămăduitor împreună, sau a unui pact care să vă ducă relația la un alt nivel. Sau poate mai important decât orice devine să respecți ritmul de așezare a iertării în inima persoanei dragi. Și doar să aștepți cu smerenie, darul iertării.
A ne cere iertare cu sinceritate nu garantează că vom fi iertați.
Dar oferă relației cea mai prețioasă șansă: aceea de a se repara prin adevăr, empatie și responsabilitate.
Uneori, acesta este primul pas spre o relație mai matură și mai profundă.
Dacă simți că anumite răni din relația voastră sunt greu de reparat și dialogul pare blocat, psihoterapia poate oferi un spațiu sigur în care să redescoperiți înțelegerea și apropierea.
„Iertarea nu este un întrerupător care transformă instantaneu resentimentul în liniște. Este un variator de lumină: fiecare gest autentic de responsabilitate, empatie și reparare mai aduce puțină lumină într-o relație rănită, până când întunericul nu mai ocupă tot spațiul.”
Despre cum să înveți să mergi mai departe, iertând, într-un articol viitor.
Surse bibliografice articol:
- Dr Alexandra Solomon- articol despre roluri învățate în familia de origine
- Dr. Sue Johnson – despre atașament și terapia centrată pe emoții