Te invit să-ți iei un pahar de limonadă, sau o cană de cafea, un hamac sau un preș de iută și să șezi pentru 10-15 minute.

Stai. Vezi, auzi, simți, gândești. Respiră.

Vezi rufele nespălate din coș? vezi, ramurile copacilor baleind peste căldura copleșitoare? pixurile colorate de pe birou? lumina galben-alburie ce intră prin jaluzelele verzi?

Auzi muzica de la vecinii de la 7? mierlele harnice trezite când trece primul tramvai spre Mănăștur? clinchetele farfuriilor din bucătărie? chiotele copiilor din parc?

Simți că e ceață groasă peste ce ar fi trebuit să simți? furie că n-ai apucat să strigi năduful? tristețe că e prea târziu? rușine că ai încercat prea puțin?

Tu nu ești gândurile tale. Nici emoțiile tale. Nici senzațiile tale.

Dar cine ești?

Toate acestea și nici una dintre ele.

Ce-ți propun azi este să-ți orientezi atenția dinspre lumea exterioară (social media, magazine, știri, planuri de vacanță, indicatori de performanță, examene, prieteni) spre lumea interioară. Cum?

Închide ochii dacă dorești. Dacă nu, nu! e în regulă!  Respiri firesc, ca și când urmează să aibă loc cea mai firescă întânire din lume.

Închide ușa la camera unde te afli. Anunță că nu vrei să fii deranjat(ă) pentru 15 minute. 15 minute e mai puțin decât o sesiune de scrolat pe Insta or jucat pe Brawl Stars.

Așa.

Ce urmează să faci e doar să urmezi instrucțiunile de mai jos ca pe un ghidaj lejer de pedalat pe hidrobicicletă. Nu trebuie să le urmezi în mod crispat, mot-a-mos, ci ca pe niște borne de orientare penru drumeția interioară ce urmează să o parcurgi.

Așadar,

găsește-ți o poziție confortabilă. Și propune-ți să adopți cu curiozitatea unui copil drumeția ce urmează, orientându-ți atenția către peisajul tău interior.

S-ar putea să fie ceva absolut nou pentru tine. Doar lasă-te ghidat și permite atenției tale să se miște treptat dinspre exterior spre interior.

Respiri firesc, conștient de zgomotele de afară, din încăpere.

Iei cunoștință de gândurile ce se derulează prin fuiorul minții asemeni norilor pe cer. Le lași să fie. Doar observi. Însoțești

Observi emoțiile care bat la poarta sufletului și-ți cer atenția. Le lași să fie. Doar observi. Însoțești.

Observi dacă o senzație anume îți atrage atenția în mod special. Poate e o apăsare în omoplatul stâng, o presiune în piept, o durere în genunchiul drept, o iritabilitate generală în tot corpul. Doar observi și continui să respiri. Fără să judeci. Fără să analizezi. Fără să repari.

Odată ce ai reperat senzația care îți cere atenția, propune-ți să o însoțești, să o explorezi ca și când ar fi cea mai fascinantă destinație exotică din lume.

Doar stai cu această senzație și vezi unde este localizată în corp.

Cum se simte? Dacă ar avea o formă ce formă ar avea? Daca ar avea o culoare, ce culoare ar avea?

Ce simți tu față de această parte din tine?

Tristețe, furie… dacă da, orientează-ți atenția către această furie, tristețe și încearcă să vezi ce are să-ți spună, arate.

Poate îți va spune ” Vreau să scap de acestă presiune în piept! m-am săturat de această frică! nu mai vreau să am de-a face cu ea!

Doar validează ce auzi: ” Aud că te-ai săturat să-ți fie frică. Și e de înțeles! că îți dorești să fii liberă. Acum, poți te rog să faci un pas în spate să mă ocup de acestă frică și apoi mă voi intoarce la tine.?

Și dacă frustrarea îți dă permisiunea de a sta de vorbă cu partea inițială care ți-a atras atenția, întreabă-te doar:

Ce simt acum față de partea aceasta din mine?

Curiozitate. Sunt pregătită să ascult și să cunosc ce are de spus această parte din mine.

În regulă, atunci, poți, te rog să îți deschizi inima un pic mai mult către aceasă parte din tine?

Ce are ea să împărtășească?

Vezi vreo imagine? auzi un mesaj? simți o senzație anume? Apare o amintire?

Doar stai. Așteaptă și deschide-te încă un pic către această parte din tine care vrea atenția ta.

Ce îți împărtășește? Poate e o imagine aparent fără noimă. Sau un copac cu o ramură mare ruptă. Sau o fetiță așteptând, sau un baiețel plângând.

Orice apare, mulțumește-i acestei părți că-ți arată:

Mulțumesc că-mi arăți. Ești parte din mine.

Întreabă de când poartă această povară cu sine?

Oferă recunoștință și apreciere pentru că a purtat această povară pentru tine.

Întreab-o, fără să o grăbești, dacă știe ce vârstă ai tu acum.S-ar putea să creadă că ești mai mic(a) de cât ești. Căci ea crede că ai vârsta pe care o aveai cand acesta parte protectoare s-a născut pentru tine.

Adu-o la curent cu ce ai mai făcut de atunci încoace. Cu varsta ta de acum, oamenii pe care i-ai iubit de atunci încoace, locurile pe care le-ai colindat, pomii pe care i-ai plantat, visurile pe care ti le-ai împlinit.

Și verifică cu ea, dacă nu ar vrea să se odihnească un pic.

Căci acum ești adult și ai alte echipamente cu care poți să faci față vieții.

Multumește-i.

Ești parte din mine. Dacă te vei relaxa un pic, voi avea grijă eu de fetița/băiețelul pe care încă o/îl protejezi cu atâta loialitate.

Îți mulțumesc dragă parte(perfecționism, dependență de ecrane, de muncă) că ai fost acolo cu mine, când nimeni altcineva nu m-a sprijinit.

Nu vreau să scap de tine. Vreau doar să te asigur că mă descurc un pic  mai bine azi cu trădările, neiubirile, abandonurile și că nu mai este nevoie să mă protejezi. Poți să ai alt rol în viața mea.

Căci îți cunosc frica, îți văd rolul în viața mea și simt recunoștință pentru tot ce ai făcut pentru mine.

Iar azi, eu Sinele, care nu am fost niciodată dispărut, doar m-am ascuns uneori ca soarele după nori în furtunile vieții, aleg să vă cunosc pe tine și pe marinarii protectivi.

Va mulțumesc că ați preluat paza întregului echipaj al psihicului în vremurile de răstriște.

Și știu că o parte dintre voi încă nu aveți încredere în mine să mă lăsați să preiau cârma vasului și e de înțeles.

Vă voi acorda cât timp este nevoie să vă cunosc. Azi 15 minute, mâine, 10, poimâine 11…și tot așa, până când lustruim puntea aceea clară de unde pot dialoga cu calm, claritate, curaj și curiozitate cu fiecare dintre voi: marinarii mei protectivi și rănile îngropate și păzite în adâncuri.

Nu am plecat niciodată nicăieri. Am fost aici dintotdeauna.